Publicat de: andreea | Martie 22, 2010

last flight out

Last flight outo idee pentru atunci cand vreti sa va uitati la un film si nu stiti ce sa alegeti. Atat la Scoala Modulara Ellel, cat si in Libraria Scriptum il vazusem pus la vanzare impreuna cu un alt film, Rodeo. Asa ca am zis sa vad ce e de ele.

Acuma sa nu va asteptati ca sa fie chiar fenomenal, dar au fost cateva lucruri in el care pe mine m-au readus la picioarele Tatalui. Mai ales daca Domnul ii sopteste inimii tale despre misiune in taramuri uitate,  nu-ti va parea rau sa-l vezi.

In plus, vei vedea ca atunci cand cineva iti spune: „Sunt ultima ta sansa de scapare (I’m your last flight out). Renunta la ce faci acum. E prea mare riscul. Nu esti in siguranta daca continui.” nu inseamna ca si are dreptate. In cine imi pun increderea pentru siguranta mea? In oameni, in asigurari ce mi le-am luat, sau in Domnul (in orice vreme!)?

  • Ce-nseamna ca viata mea sa fie data Lui pe deplin?
  • Ce-nseamna a sluji ca pentru Domnul riscand sa-mi pierd viata?
  • Ce-nseamna a crede ca Domnul vesnic viu lucreaza cu putere dincolo de ce vede ochiul si dincolo de legile fizicii?

Sunt doar cateva din intrebarile ce mi le-am pus uitandu-ma la el. Si cu durere I-am zis Domnului meu ca vreau a-L sluji, dar nu-s asa curajoasa cum as vrea.

OOO, Doamne, da-mi Tu tot curajul! Si-ntelepciunea, smerenia, credinta, puterea, rabdarea, dragostea, credinciosia, pacea, bunatatea… Si toate cele ce-mi lipsesc, dar pe care, Tu, Iubire, le ai cu prisosinta.

Ideea centrala a filmului cred ca s-ar putea rezuma astfel:

– Daniel, siguranţa mea nu mă preocupă.Nu există un loc mai bun pentru a fi decât în centrul voii lui Dumnezeu. Cu excepţia situaţiei când eşti în prezenţa Sa. (replica din film)

Si inca un dialog:

  • – Cum poţi avea credinţă în ceva ce nu poţi vedea?
  • – Credinţa este încredere în cele nevăzute.
  • – Şi tu crezi chestia asta?
  • – Da, cred! Dan, tu ai credinţă că nişte curenţi de aer care circulă peste aripa avionului vor crea „lifturi“ care ajută avionul să zboare. Tu deja ai credinţă în ceva ce nu poţi vedea.
  • – Poate că am… 🙂

Imi placeau filmele inainte. Acum rar vad vreunul. Asta mai ales pentru ca sunt putine cele cu care sa mi se para ca nu as risipi vremea, ci as castiga-o. Daca sunt filme ce le-ai vazut si te-au incurajat, zi-ne si noua! Dar mai presus de toate, sa traim din El!

Publicat de: andreea | Martie 20, 2010

cand suferinta e parte a planului Lui…

… sau, cum spune un drag om al Domnului, „Don’t waste your cancer!” Dovezi ca se poate? Citeste mai departe.

Sergiu Cristea are 23 de ani şi locuieşte în Sibiu. Îi place mult fotbalul ajungând un jucător foarte bun în Sibiu. Brusc, în viaţa lui a apărut “coşmarul” numit cancer. Un luptător, un învingător, cu o credinţă puternică în Isus, el ne împărtăşeşte povestea lui.

1.Pentru început spune-ne câte ceva despre tine.

Mă numesc Sergiu, am aproape 23 de ani şi cu aproximativ 2 ani în urmă  m-am întors la Domnul. Îmi place fotbalul şi am o soră mai mare care e foarte frumoasă.

2. Cum a început drumul tău alături de Isus?

Când eram copil mă duceam împreună cu bunica la biserică, şi astfel am mai aflat câte ceva despre Dumnezeu.

În urmă cu 2 ani eram într-o stare foarte grea din toate punctele de vedere (emoţional, financiar, psihic şi în carieră).  Atunci m-am pus pe genunchi şi i-am zis Domnului : “Tu mă cunoşti, ştii că sunt un păcătos dar nu mai rezist să mă mint că sunt împlinit, te rog ai milă şi salvează-mă”. Asta s-a întâmplat într-o joi. Sâmbăta , în seara rezervată discotecii de cei care nu-L cunosc pe Domnul, nu ştiam ce să fac… să merg sau să nu merg. Până la urmă Satan a biruit (a crezut că a biruit) şi pe la ora 2 dimineaţa am ajuns lângă prietenii mei în discotecă (ei îmi erau şi colegi de echipă). Însă de data aceasta era altfel. Nu mă mai simţeam în largul meu… nu îmi găseam locul… nu ştiam ce e cu mine şi atunci mi-am zis: “Ştiu ce fac: o să îmi cumpăr ceva de băut şi o să mă îmbăt”. Când eram cu paharul în mână, am auzit o voce care îmi  spunea: “Sergiu, ce cauţi aici? Aceasta este casa lui Satan! Du-te acasă!”

Atunci am început să tremur de frică şi mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a vorbit. Am fugit direct acasă şi am adormit.

A doua zi dimineaţa, am sunat-o pe mătuşa mea care era credinciosă de tânără şi i-am zis : ”Vino după mine pentru că vreau să merg la biserică.” Bineînţeles că a venit şi când am ajuns la biserică, am început să plâng şi Domnul m-a copleşit cu dragostea şi pacea Lui. De atunci sunt nelipsit din biserică, ba mai mult şi slujesc.

3. .Ai jucat o parte din viaţă fotbal… cum a început “dragostea ” ta pentru fotbal şi unde ţi-ai desfăşurat activitatea ca fotbalist?

Pe la vârsta de 15 ani am început să joc fotbal . Mi-a plăcut foarte mult. Unchiul meu a fost şi el fotbalist şi cred că poveştile lui m-au inspirat. Iubesc oraşul meu natal şi de aceea am jucat fotbal doar în Sibiu.

4. Ai ajuns un fotbalist foarte bun ,dar brusc şi neaşteptat a apărut ceva în viaţa ta. Ce s-a întâmplat?

Dacă am ajuns un fotbalist foarte bun? Din câte îmi spuneau atrenorii, cred că da. A apărut ceva neaşteptat în viaţa mea, ceva numit: cancer. La câteva zile după botez am primit vestea şi atunci a încetat cariera mea de fotbalist.

Am căzut în genunchi şi am strigat către Cel ce a făcut cerurile şi pămantul… credincios cum este întotdeauna, Dumnezeu mi-a răspuns imediat.

5. Ce implicare a avut Dumnezeu în “coşmarul” acesta numit cancer?

Am început chimioterapia. Acest cuvânt, chimioterapie, cred că este unul dintre cele mai “negre” cuvinte existente. Dar acesta a fost planul Domnului pentru mine şi nu am putut decât să mă supun, ba chiar am avut pace şi bucurie în încercarea aceasta. În acea perioadă L-am cunoscut pe Domnul atât de mult… şi am văzut atât de clar puterea şi mâna Lui la lucru, mai ales în familia mea care s-a apropiat mult de Domnul (mama mea nu-L cunoştea pe Domnul iar acum Îl cunoaşte). Ea a ajuns pentru mine un exemplu de smerenie. Şi sora şi tatăl meu s-au apropiat în această perioadă foarte mult de Dumnezeu.

În urmă cu 4 luni am terminat chimioterapia iar acum merg doar la control.

6. Care e cel mai preţios dar pe care l-ai primit de la Dumnezeu şi care e cel mai preţios dar pe care i l-ai oferit tu lui Dumnezeu?

Evident mântuirea este cel mai mare dar de la Domnul pentru mine, dar nu numai. Sunt multe lucruri pe care le-am primit din partea lui. A fost un moment în care I-am zis Domnului că mă ofer cu tot ce sunt şi tot ce am, că mă las în mâna Lui si voi accepta orice vrea El cu privire la mine. Acesta este darul din partea mea: tot ce sunt, tot ce am.

7. Şi acum un ultim gând pentru cei care citesc acest interviu…

Un lucru foarte important care l-am învăţat prin această încercare, este că “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Chiar dacă de multe ori nu ştim şi nu înţelegem multe lucruri, trebuie să ne încredem în Domnul.

Încredeţi-vă în Domnul orice ar fi !

Sursa : Flacara Inchinarii

Publicat de: andreea | Martie 20, 2010

despre incredintare…

Am trecut de curând împreună cu biserica prin cărțile Ezra, Zaharia, Hagai, Estera, Neemia, Maleahi. Și Domnul mi-a pus pe inimă să vă scriu lucrurile care s-au lipit de mine (noi) legate de încredințare (din aceste cărți, dar nu numai). Așa că, iată-le! Pentru mine au însemnat viață și certitudine! Și vi le împărtășesc în nădejdea că Duhul se va folosi de ele pentru a vă întării pașii pe cale!

Set, Enoh, Noe, Avraam, David, Ana (mama lui Samuel), Rut, Estera, Daniel, Zorobabel, Iosua, Ezra, Neemia, Hagai, Maleahi, Zaharia, Isus… sunt cei în viețile cărora Domnul m-a făcut să mă uit zilele acestea… Fiecare are ceva unic. Nu există reguli cu care să prinzi de picior încredințarea sau pe Domnul… Nici reguli care să prezică ce mișcări va face Domnul… Nope, El e Domn și suveran și face ce vrea. Unii vor cuceri impărății, vor face dreptate, vor căpăta făgăduințe, vor astupa gurile leilor …., în vreme ce alții vor fi mâncați de lei, vor suferi batjocori, bătăi, vor fi tăiați în două cu fierăstrăul… slujind aceluiași Dumnezeu…

Există doar o inimă ce dorește ceva și Domnul răspunde în felul Lui, potrivit planurilor și voii Lui, când într-un fel, când într-altul, dar întotdeauna înspre aceeași țintă. Iar alteori nu există nimic decât nimicnicie și Domnul ridică oameni pentru a iubi prin ei și a-și împlini dorința de mântuire… Minune, nu? 🙂

Nici unul dintre noi nu știm ce se va întâmpla nici măcar în minutele următoare, nici cum va îngădui Domnul să decurgă lucrurile privitoare la Împărăția Lui. Nici măcar nu-i treaba noastră să știm. Bine că știe El! Și că ne face și nouă de cunoscut, și ne poartă în El.

Cred că încredințarea:

  • e dată de Duhul Sfânt atunci când în mine locuiesc prin El și Tatăl și Fiul
  • mă face să merg înainte „though none go with me” pentru că știu cine e și cum este Domnul meu
  • ține atât de ce vrea ca eu să fac în planul Lui mare, cât și în viața mea
  • poate să ducă la inițiativă personală sau Domnul spune clar ce dorește să facem

Și dacă mă împiedic și las armele jos, sau o iau aiurea, atâta timp cât Îl vreau pe Domnul, El va avea grijă să mă facă să fiu din nou acolo unde trebuie.

Încredințarea … prin credință, pășind în lucrurile ce ochiul nu le vede, decât inima…

Încredințarea vine din încrederea într-un Dumnezeu

  • atât de SUVERAN încât nici un fir de păr nu-mi cade fără voia Lui (can we really understand that?), chiar dacă mă lasă să aleg dacă-L cred sau nu, dacă-L ascult sau nu
  • și atât de DEMN ÎN IUBIRE încât nu se poate bucura decât cu cel ce dorește să I se dăruiască liber și deplin (chiar daca temător, de multe ori). Asta înseamnă nu silit (nu sunt un roboțel programat să asculte), și nu idolatru (nu caut folosul propriu și nu fug de iad).

God is looking for those who will be His, not just workers. Christianity is full of workers—but He doesn’t easily find individuals who have given up every right to run their own lives and be completely His.

Iar rugăciunea necredinței noastre, pe care de multe ori o rostim, sună astfel: Dar Doamne, vreau să știu tot… Fiecare pas! Doamne, mie nu îmi plac suprizele! Cum ar fi să te înghesui Tu (…că oricum nu ești așa de mare…) în mintea mea (mare)… și să te faci înțeles. Spune-mi tot ce ai de gând! Cine știe, poate ai greșit pe undeva și Te îndrept eu

În concluzie, Dumnezeu este si ramane SUVERAN! Universul este al Lui, Împărăția este a Lui, planurile sunt ale Lui, timpul este al Lui, căile sunt ale Lui!

Dacă sunt în trupul Lui și biserica este a Lui, încredințarea în care umblu va fi o manifestare a dragostei Lui, a suveranității Lui, a domniei Lui peste biserică și peste întreg univers!

Publicat de: andreea | Martie 17, 2010

credinta dincolo de ratiune

Domnul mi-a daruit de curand cartea „Credinta dincolo de ratiune”, scrisa de Tozer. Iata primele ganduri din ea:

Chiar daca soarele ar incepe sa rasar in vest si sa-si urmeze cursul spre est, chiar daca vara s-ar sfarsi brusc si ne-ar arunca in mijlocul iernii fara o toamna, chiar daca cerealele de pe campuri ar creste in jos in loc sa creasca in sus, tot nu mi-as schimba conceptia despre Dumnezeu si Biblie! Credinta in Dumnezeu nu depinde de sprijinul nici unui ajutor stiintific – simt ca nu am cuvintele necesare pentru a evidentia suficient de puternic pozitia mea. Nu, noi avem incredere si indrazneala la Dumnezeu fiindca El este Dumnezeu. Am aflat destule despre caracterul Lui ca sa stim ca ne putem baza pe El in totalitate.


Cand nevoia noastra este atat de mare incat nu mai putem merge fara El,
El va veni! Si El nu este un hamal pe care Il intalnim in gara, care ne cara bagajele si ne slujeste. El este Dumnezeu!


Fiecare om este ceea ce admira in taina. Daca as putea afla ce admiri, as sti ceea ce esti, fiindca oamenii sunt ceea ce gandesc cand sunt liberi sa gandeasca ce vor.”


Domnul n-are nevoie sa mai fie probat si demonstrat in fata ochilor nostri! El sa reverse peste noi o astfel de credinta, dragoste si intelepciune incat chiar de se clatina muntii, sa nu ne indoim nici o clipa de nimic din El!


Intr-una din seri am adormit cu Romani: „Ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, CA VII din morti cum erati!” Amin! Caci „ne-am facut una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui”, dar lucrurile nu se opresc aici (din fericire), ci suntem una cu El si-n viata! Si ma rugam ca astfel sa traim, stiind ca suntem una cu El!

Si azi am redescoperit in 1 Corinteni 6:17 urmatoarele: „Dar cine se lipeste de Domnul este un singur duh cu El.” Ce minunat se completeaza Scriptura!

Publicat de: andreea | Martie 16, 2010

circumstante si solutii…

Zi de zi cel rau se straduie si se chinuie sa loveasca in toate felurile… rani ce puroiaza, vorbe ce ne dor, dorinte neimplinite, frustrari, cautari fara noima si capat, sunt doar cateva mici sageti ce ni le arunca in fata. Ce facem cu ele?

In momentul in care pentru a rezolva durerea, pentru a fi mangaiati sau impliniti, ne punem nadejdea in ceva, in cineva din jurul nostru, intr-o practica sau in vreo substanta, SI NU IN DOMNUL, suntem de fapt idolatri! – Caci Domnul zice ca la El sa cautam tot si nicidecum in alta parte.

Cautam implinirea in locuri ce nu o pot da. Altfel spus, dam Apa Vietii pe puturi crapate care nu tin apa. Dependentele de orice fel or fi, sunt doar varful de iceberg. Cand adancul nu e rezolvat, nici ele nu pot fi decat mascate/ schimbate/ trecute cu vederea/ imbratisate. ..


Asta a fost esenta invataturii primite la Timisoara saptamana aceasta. V-am scris-o pentru ca mi se parea capcana favorita plasata de cel rau, in care putem cadea fara sa ne dam seama de ce facem de fapt. Idolatrie! Neincredere in Domnul si incercare de a rezolva singuri situatia… amagire si moarte.

Unde-mi este nadejdea? Inspre cine sunt indreptate toate asteptarile? De la Cine imi primesc TOT ce am nevoie? Cine ma mangaie?…

Domnul sa ne fie raspunsul, preaiubiti ai Domnului! Si va fi ferice de noi! Caci de nimic din lume nu vom depinde…

Publicat de: andreea | Martie 5, 2010

Love

1If I speak in the tongues of men and of angels, but have not love, I am only a resounding gong or a clanging cymbal.

2If I have the gift of prophecy and can fathom all mysteries and all knowledge, and if I have a faith that can move mountains, but have not love, I am nothing.

3If I give all I possess to the poor and surrender my body to the flames, but have not love, I gain nothing.

4Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. 5It is not rude, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. 6Love does not delight in evil but rejoices with the truth. 7It always protects, always trusts, always hopes, always perseveres.

8Love never fails. But where there are prophecies, they will cease; where there are tongues, they will be stilled; where there is knowledge, it will pass away. 9For we know in part and we prophesy in part, 10but when perfection comes, the imperfect disappears. 11When I was a child, I talked like a child, I thought like a child, I reasoned like a child. When I became a man, I put childish ways behind me. 12Now we see but a poor reflection as in a mirror; then we shall see face to face. Now I know in part; then I shall know fully, even as I am fully known.

13And now these three remain: faith, hope and love. But the greatest of these is love.

Publicat de: andreea | Martie 1, 2010

un ultim gand inainte de culcare

Azi e noaptea (spre zi), in care aleg sa-I declar Domnului credinciosia! Si vreau ca prin El, sa pot sa-I fiu credincioasa in toate lucrurile, incepand cu cele mai mici.

De ce scriu asta? Pentru ca visez la lucruri mari in care sa-I fiu de folos, si as lasa repede ce fac acum, dar stiu ca credinciosia o arat acum, in cele de zi cu zi, in rutina…

Asa ca le voi privi cu placere, oricum s-ar numi, si le voi face impreuna cu El!

Publicat de: andreea | Martie 1, 2010

cerand izbavire

Ceva frumos mi s-a intamplat sambata. Eram acasa, cu Biblia in fata, si povesteam cu Domnul. De cum ma trezisem avusesem parte atat prilejuri de bucurie, cat si de lupta. Si la un moment dat, rugandu-ma, Ii zic Domnului: „Si Doamne, fa fara putinta orice plan al celui rau impotriva mea!” Ii ceream izbavirea deplina din ele.

Si-n momentele acelea au fost 2 lucruri ce mi-au venit automat in minte:

  • Domnul a zis: „Simone, Simone, satana v-a cerut sa va cearna ca grîul. Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credina ta; si dupa ce te vei întoarce la Dumnezeu, sa întaresti pe fratii tai.” (Luca 22:30-31)

  • Domnul a zis satanei: „Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamînt. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau.” Si satana a raspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, si turmele lui acopar tara. Dar ia întinde-ti mîna, si atinge-te de tot ce are, si sînt încredintat ca Te va blestema în fata.” Domnul a zis satanei: „Iata, îti dau pe mîna tot ce are, numai asupra lui sa nu întinzi mîna.” Si satana a plecat dinaintea Domnului. (Iov 1:8-12)

Si un al treilea lucru mi-a fost amintit acum, cand scriam: „Din pricina Numelui Meu, sînt îndelung rabdator, pentru slava Mea Ma opresc fata de tine, ca sa nu te nimicesc. Iata, te-am pus în cuptor, dar nu te-am gasit argint; te-am lamurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau sa lucrez! Caci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.” (Isaia 48: 9-11)

Asa ca rugaciunea mi s-a schimbat in: „Doamne, in harul Tau, pastreaza-mi credinta! Ajuta-ma sa fac razboi impotriva pacatului din mine. Ajuta-ma sa vad Adevarul Tau in orice situatie as fi si sa vad dragostea Ta. Si cand ma lasi in cuptor, ajuta-ma sa-mi fii mai drag ca insasi viata, mai degraba decat sa ma pangaresc. Fa-ma aur curat! Esti Suveran si stiu asta! Ma incred in Tine, Tata!”

Ce facem in momentul in care Domnul nu ne da izbavirea instant? Continuam lauda! Caci Il iubim! Indiferent de circumstante! E usor sa-L iubim cand colindam dealuri multicolore, sub curcubee insorite, udate de ploi senine. Dar acelasi Domn iubitor si suveran ne lasa si prin vai ale umbrei mortii. Il iubim mai putin atunci? Nicidecum!


Ca paranteza: Am fost azi la spital la un bun si o buna. Senini ca zilele placute de vara. De 3 saptamani se cunosteau mai bine cu suferinta si erau veseli pentru ca „asa ne-a apropiat de Domnul”. Bunu ne-a explicat ceva legat de moarte si valea umbrei mortii, si anume: Nu-i totuna daca trece un camion peste tine sau trece doar umbra lui! Nu m-am gandit niciodata asa. Multumesc, Isuse, ca tu ai tratat cu moartea si asupra noastra nu mai are nici o putere. Inchid paranteza. Si merg la culcare. Si asemeni lui David, pot sa zic: „Eu ma culc si adorm in pace, caci numai Tu, Doamne, imi dai liniste deplina in locuinta mea!”


Publicat de: andreea | Februarie 28, 2010

It is You, My Lord!

Dedicatia pentru noua pagina, Domnul meu e…



As i pray, and wait upon the Lord
I know Your grace and now i am restored,

As i think of all You’ve done for me
A mystery of Your love

Who walked upon the sea?
Who lived to die for me?

You, Lord
You, Lord
You Are Lord

As i look upon You, i am changed
Though i fail, Your Faithful Love Remains

As i sing and worship You, i find again
No Word Describe Your Love.

Who watches over me?
Who’s love has covered me?

You, Lord
You, Lord
You Are Lord

Hallelujah
Hallelujah
Almighty One
There is none like You!

There is none like You!

Publicat de: andreea | Februarie 24, 2010

The anchor of hope – When life hurts most!

Cele ce urmeaza sunt lucruri ce mie mi-au adus lumina… E o conferinta sustinuta de Louie Giglio. Cautati-o ca „Louie Giglio – Hope” si lasati-va incurajati! E in engleza, pentru ca scriam in timp ce ascultam…


When waters rise and hope takes flight, hold my soul!

Ever faithfull, ever true, You alone, You never let go!

“I have told you these things so that in Me you may have peace!” (meaning, take possession of peace! In Me!)

Two true things: There is a God big and powerful! There is a world that is falling apart! And peace can be found in your life, no matter what, but only in one place! In Me! Hold on and take heart! Don’t capitulate! I have overcome the world! Two realities overlapping all the time: trouble and an overcoming Savior! True at the same time!

Trouble comes, but God is bigger, God has a plan, and He is at work! We are not exempt of difficulties by being the followers of Jesus, but we have confidence in Jesus who said: ~In it all, through it all, no matter what happens, at all times, I’m an overcoming Saviour!~ And there is hope in that!

Where do you turn when trouble come? When life hurts most?

– The boys letter: …But then I feel so guilty for almost not believing in my Saviour.

We should turn at the cross of Jesus Christ, cross that is: the centerpiece of the story of God, the core of the Christian journey, the cross that is everything!

Jesus is going behind the veil and offered Himself there as an offering so that we can have a relationship with God! We have this hope as an anchor for the soul, firm and secure. It enters the inner sanctuary behind the curtain, where Jesus, who went before us, has entered on our behalf.” (Hebrews 6: 19-20 a)

1. At the cross we see that God loves us! And that is what we need to know most, cause in difficulties we think: “God must not love me if He’s letting this happen to me.” And the only way around that is to get eyeball to eyeball with the cross of Jesus, because that is the place we know (before we ever did anything, before we ever made any move toward God), that He loves us! 1 John 4 says: “And this is love: not that we loved God, but that God loved us and gave His Son to be the substitutionary death for our sins.”

So get your eyes on the cross! That it’s not gonna be a simple answer, it’s not gonna make sense of what is going on, it’s just gonna assure you, in the middle of it all, and one of the things you are gonna be anchored to is: there is a God who loves me unconditionally and He always has! And I know that is true not because of my circumstances – they may be telling me the opposite of that. I know it’s true because of the cross.

2. God allows freedom, but He maintains control. Was God in charge or what, when the people choose Baraba and not Christ, and everything looks like chaos?

– Was God in charge, or what? Yes!

– Did man make choices? Yes!

– Was God down there doing mind games on everybody, so that they said “Jesus”, but when the words came down they all turn into “Barabas”? No!

Somehow God allows freedom and He maintains control. He is never not in control.

3. God can use the worst for eternal good! What would you think standing at the cross on good Friday? God is not powerfull, God is not real, this guy was a joke, everything He promised was just fairytale… But we are not there now. And from our point now, we say completely opposite of that: the cross of Jesus is the most beautiful thing I have ever seen in my life!

– Ashley’s story

4. God paints on a canvas bigger than we can see or understand.

If you saw the cross as a snapshot you would think: God has lost control, or isn’t loving or powerful, but now we see it as a little part of a huge mosaic of the story of God… and it is saying to you today:

  • I love you!
  • Yes, there is freedom, but I’ve never lost control!
  • I’ll take the worst and use it for eternal good!
  • I’m painting on a canvas bigger that you can see or understand!
  • I understand!

When this stuff happens, we want to run away from God, be mad on God, hate God, but when you look at the cross you can’t, because you realize: Jesus, this happened to You. You know about pain. You went through loss, You suffered death, You were mistreated, You were rejected, everything in my live, good or bad, was put on You. You’ve been there, You know, You can relate to me now. I’m not gonna run away from the cross, I’m gonna run to the cross, I’m not gonna run away from Jesus, I’m gonna run to You, Jesus, cause You’re the only person who really knows what I’m feeling right now and what I’m going through.

God can change the circumstances, but the cross is proof that He doesn’t always change the circumstances. But it is also proof that He always has a purpose in every circumstance.

And He will never let go of us, no matter what comes our way! He will hold us and His truth and His cross will be an anchor for us no matter what! The hope in trouble is the cross of Jesus Christ!

Lord, we praise You!

In a broken world we have an overcoming Jesus! Hooray!!!! 🙂

Publicat de: andreea | Februarie 22, 2010

la cuvantul Tau…

oceanele se despart… pasesc pe uscat… 🙂

Publicat de: andreea | Februarie 22, 2010

osea sau poemul iubirii

Totul e doar despre Tine, Doamne! Nu am nimic care sa fi meritat – in afara de moarte, nimic ce sa fi putut obtine prin mine sau printr-o neprihanire proprie. Nimic ce nu mi-ai dat Tu. Nimic care sa Te „oblige” intr-un fel sau altul. Nimic care sa ma faca sa Te merit.

Si-n ciuda a toate acestea, Tu ma iubesti! Tu ma rascumperi! Nu ma iubesti cand sunt grozava si „implinesc tot ce-i de-mplinit”, ci ma iubesti inca de atunci cand sunt cat de jos se poate. Chiar si atunci! Si ma doresti pentru Tine!

Tanjirea mea ieri dimineata era sa vad mai mult din cum e Domnul… Si El mi-a indreptat din nou pasii inspre Osea ca sa-mi arate o dragoste pe care oricum incerci sa o descrii, ramai limitat… Dragostea Lui, ca nici o alta!

Sunt doua parti implicate: ea (ca simbol al poporului Israel) si Domnul. Ea cauta, numai ca e o cautare in directii total mizere, necinstindu-se la tot pasul, calcand in picioare orice vine de la Domnul, amagindu-se ca va fi fericita cumva. Domnul, din iubire, din mare indurare, pune piedici cautarii ei desarte, incercand sa-i ia valul dinaintea ochilor.

O fac ca o pustie, ca un pamant uscat, zice Domnul… ca sa-si doreasca ploaia, sa stie ca nu poate trai fara ea.

Mama lor a curvit; cea care i-a nascut s-a necinstit, caci a zis: ”Voi alerga dupa ibovnicii mei, care imi dau painea si apa mea, lana si inul meu, untdelemnul si bauturile mele!” De aceea, ii voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca sa nu-si mai afle cararile.  Va alerga dupa ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge, ii va cautadar nu-i va gasi. Apoi va zice: ” Hai sa ma intorc iarasi la barbatul meu cel dintai, caci eram mai fericita atunci decat acum. N-a cunoscut ca Eu ii dadeam graul, mustul si untdelemnul, si au inchinat slujbei lui baal argintul si aurul cel mult pe care i-l dadeamImi voi lua iarasi inapoi…, imi voi ridica iarasi de la ea…, i le dadusem,ii voi descoperi rusinea, voi face sa inceteze toata bucuria ei…, ii voi pustii si viile si smochinii despre care zicea: ”Aceasta este plata pe care mi-au dat-o ibovnicii mei!” Le voi preface intr-o padure si le vor manca fiarele campului. O voi pedepsi pentru zilele cand tamaia baalilor, ca se gatea cu veriga de nas, cu salba ei, si alerga dupa ibovnicii ei, uitand de Mine, zice Domnul.

De aceea, iata, o voi ademeni si o voi duce in pustie, si-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo ii voi da iarasi viile si valea Acor i-o voi preface intr-o usa de nadejde si acolo va canta ca in vremea tineretii ei, si ca in ziua cand s-a suit din tara Egiptului. In ziua aceea, zice Domnul, Imi vei zice: ”Barbatul meu!” si nu-Mi vei mai zice: ”Stapanul meu!” Voi scoate din gura ei numele baalilor ca sa nu mai fie pomeniti pe nume. In ziua aceea voi incheia pentru ei un legamant cu fiarele campului, cu …, voi sfarama din tara arcul de razboi si-i voi face sa locuiasca in liniste.

Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna, Te voi logodi cu Mine prin neprihanire, judecata, mare bunatate si indurare, Te voi logodi cu Mine prin credinciosie, si vei cunoaste pe Domnul!

Azi dimineata am mai inaintat prin carte. Un amalgam de emotii de-ale Domnului sunt asa de evidente… „Cunosc Eu doar pe Efraim si Israel nu-mi este ascuns… Cand vreau sa vindec pe Israel, atunci se descopera nelegiuirea si rautatea lui, caci lucreaza cu viclesug. Toti sunt preacurvari, ca un cuptor incalzit de brutar… niciunul din ei nu Ma cheama, … tot nu se intorc la Domnul si tot nu-L cauta. Vai de ei, pentru ca fug de Mine. Se intorc, dar nu la Cel Prea Inalt.”

Chemarea ce rasuna e aceasta: „Veniti sa ne intoarcem la Domnul! Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El se iveste ca zorile diminetei si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!

Indrazniti! Oricat de mare ar fi fost adancul, oricat de groaznice ar fi alegerile din trecut, in fata a oricator puturi crapate ati stat, dorind sa va fie potolita setea… Indrazniti!

Nu-i nici o murdarie ce nu poate fi curatita, nici un trecut ce nu poate fi rascumparat, nici o rana ce nu poate fi vindecata! Atata vreme cat alergam la Domnul, inspre El, si nu inspre altii, fugind de El.

Indraznim impreuna! 🙂

Fiti udati din belsug de ploaia ce aduce curatire si revigorare, puteri proaspete! Lasa, Doamne, ploaia Ta!

Publicat de: andreea | Februarie 21, 2010

din Tine, Doamne!

Mi-e inima udata in ultima vreme de cuvintele Domnului prin Matt Chandler. Pentru cei dornici, iata un site de unde puteti downloada gratuit predici de-a le lui: http://fm.thevillagechurch.net/sermons .

Nimic insa nu satura inima ca si Cuvintele Vietii! De acolo se hraneste duhul nostru in primul rand. Nu o hrana gen fast food, sau microunde, care aproape ca ne multumeste constiinta. N-ar folosi la nimic.

Ci o hrana indestulatoare! Una ce o mananci cinand cu Domnul, tacand si ascultandu-L, iubind si sorbindu-I fiecare cuvant, lasandu-L sa faca inima noastra sa vada ce mare e El!

Momente in care Il privesti vorbind si nu te saturi. Ti-e zambetul pe buze, ochii iti licareaza de bucurie, inima striga: Da! si stii ca asta e ce-ai cautat o viata intreaga! Stii ca de orice te poti lipsi, numai de Domnul nu!

Asa se traieste in aventura cu El… Ce e din om se duce o data cu vremea, ce e din Domnul dainuieste. La fel si iubirea de Domnul. Daca-i o simpla stradanie umana, tot ce ne inconjoara va avea grija s-o nimiceasca sau s-o faca nefolositoare. Daca-i sustinuta de bucuria prieteniei cu El, a fiintarii din El, nu poate decat sa creasca, sa compleseasca… in orice directii doreste El!

Cat imi doresc ca astfel sa umblam prin lume! Cu pasiune sa iubim tot ce iubeste El, sa lasam totul in mana Dumnezeului suveran, sa ne fie mai drag decat viata insasi!

Publicat de: andreea | Februarie 21, 2010

Arghezi biruit :)

Urmatoarele randuri au fost adanca cercetare si bucurie pentru inimile noastre joi. Ele singure vor exprima mai mult decat pot eu acum:

,,Zi de zi și ceas de ceas m-am gândit pe tăcute și m-am întristat. Nimeni nu a crezut că suferința mea venea de unde ninge teiul de zăpadă și că era o suferință de nemărginit. Nu am cutezat, când întârziam și mă lăsam codaș, tărăgănitor afară de lume, să răspund că, tiptil, căutam pe Dumnezeu. Îmi lipsea acel Dumnezeu care nu era nici în cărți, nici în biserici și pe lângă care au trecut oamenii și nu L-au vazut. Pe Acela L-am găsit după ce s-au stins vara fierbinte și toamna frumoasă peste mine, de cincizeci de ori.

Eu crezusem că nu Te voi mai afla niciodată și-mi pusesem uneltele deoparte.

Bucuria mea cine ar putea-o povesti acum? Ziua mea are un rost. Înțeleg multe lucruri până aseară neînțelese. Sunt voios și sprinten, culorile mele au înviat: am câștigat!

Am o patrie, am un cămin! Și scândurile din casa mea au început să trăiască. Și încep și scaunele să umble. Mi-a pierit golul și nu-mi mai e frică de ziua de azi, nici de ziua de mâine. Împrejurările s-au micșorat, ura nimănui nu mă mai doare; deodată, oamenii s-au pitit ca greierii și au scoborât la măsura lor. În tot ce mă îngrijora și mă ținea în loc s-a strecurat nepăsarea sfântă, căci am chemat toate ceasurile mele negre și le-am adunat și le-am gonit cu bătătoarea de muște: o singură clipă a înghițit o jumătate de veac.

M-am sculat dintr-un somn greu și adânc și am rupt, întinzându-mi brațele, cu pumnii strânși de-o lene întunecată, rădăcinile mărunte ce-mi prinseseră degetele de așternut. Aduceți-mi calul tânăr din grajd, aduceți-mi veștmintele noi, cizmele de fier, platoșa lucie și spada. Și aduceți-mi și vioara, căci vreau să cânt călare, trecând prin păduri și cetăți. Vreau să știe toată lumea că m-am împăcat cu cel pe care nu L-am cunoscut, și că de aici înainte suntem în loc de unul mai mulți, căci Domnul meu este cât o sută și cât o mie. M-am ajuns și m-am biruit.

Veniti, rele și primejdii, val-vârtej peste mine: voi nu mai aveti nici o puternicie. De unele voi zâmbi, de altele în hohote voi râde.”

Tudor Arghezi (1880 – 1967)

Publicat de: andreea | Februarie 21, 2010

Centrul Crestin Logos Oradea

http://www.logosoradea.ro/ e site-ul bisericii ce suntem! Ne-a pus Domnul unul langa altul nu doar ca sa nu umblam singuri, bezmetici prin lume.

Si-mi vine in gand: „Minunate sunt lucrarile tale, Doamne, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Nu pentru ca am fi biserica de vis sau biserica ideala. Nu. Ci pentru ca in marea-I indurare, ne aduna laolalta, ne formeaza impreuna, ne pune picioarele pe cale, ne facem sa visam si sa traim in nadejdi ce nu inseala, sa bem din ape care satura… Minune si Viata, dragoste revarsata, frustrari si asteptari neimplinite, judecata, iertare, smerenie, cautari, gasiri, … si multe altele sunt parte a ce traim.

Voi cei dornici puteti intra sa vedeti o parte din cine suntem.

Doar a Ta sa fie slava, Iubite Domn, azi si maine si-n vesnicii!

Fie ca nici unul dintre noi sa nu traiasca pentru sine!

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii